Buburuzele mele minunate ilustrate pentru copii

Buburuza noastră frumoasă

O ilustratoare sensibilă, cu multe ilustrații realizate pentru copii, Cipriana Chința vă prezintă o serie de buburuze care sunt special desenate pentru cei mici.

plansă de desenat cu buburuză marca ilustratia.ro

Copiii desenează mult dar desenul lor este deosebit de expresiv

Dacă e să le oferim copiilor desenele de colorat adecvate vârstei lor, trebuie să le înțelegem stările de spirit, să le simțim trăirile, sa nu-i speriem cu acel tip de desene horror care fac mai mult rău decât bine, care mai mult îi agită decât să îi liniștească. Cu o multă experiență în ceea ce privește lucrul cu copiii, ilustratoarea noastră, Cipriana, le oferă o serie de desene gândite să dea un sentiment de bine copiilor noștri. În desenul de colorat prezentat mai jos vă arătăm o buburuză în haine de toamnă care culege fructele toamnei.

Planșă de desenat cu o buburuză care culege fructele toamnei.

Toamnă gri

Pentru că tot veni vorba despre toamnă, vă prezentăm o serie de planșe de colorat dedicate acestui anotimp superb – toamna. E clar că buburuzele noastre au nevoie de îmbrăcăminte specială sau de umbrelă pentru că toamna plouă mult și e mai rece. Așadar, spor la colorat!

Desen de colorat cu o buburuză ilustrată cum se adăpostește de ploaie sub o floare.
Plouă și e frig pentru buburuza noastră. Planșă de colorat pentru cei mici.
O buburuză în haine de toamnă. Postură elegantă și ținută. Desen pentru copii.

Frumoase și harnice

Buburuzele și prietenele lor furnicile sunt harnicele și frumoasele personaje care ilustrează multe povești pentru cei mici. Desene calde și prietenoase care așteaptă să fie printate și oferite celor mici. Pentru copii e bine ca pe lângă planșe să se ofere și o povestire cu personajele ce urmează a fi colorate. Hărnicia trebuie să fie o pildă demnă de oferit celor mici. Spor la colorat!

Desen de colorat cu buburuza care ne aduce farfuria cu miere. Mierea se produce greu și pe lângă muncă, este necesară o doză mare de dragoste.
Poză de revistă cu umbrela. de fapt umbrela este o floare care ne-a oferit polenul prețios. Planșă de colorat cu buburuza.
Desen de colorat cu buburuză și floare.
O buburuză frumoasă, pregătită să fie desenată de copii.
Planșă de desenat cu greierele și furnica. Simbolurile hărniciei și al veseliei.
Continue Reading

Stil. Viață. Sentimente

Câinele de pază al bunului simț

Câinii vagabonzi sunt cei mai fericiți începând de mâine, deoarece iasă din casă cel mai bun prieten al lor, după două luni de izolare. El, omul secolului 21, educat, stilat, emancipat, cu mult bun simț, care își exprimă extrem de discret stările de spirit. Se spală, miroase a mosc deloc strident, poartă mască, vorbește încet și echilibrat. Conduce mașina regulamentar, nu claxonează, nu înjură niciodată, nu protestează. Este în aer o stare generală de bine, sunt multe zâmbete, toată lumea glumește, au dispărut ridurile și nervii. Poporul acesta care populează unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ este mult deosebit de alte neamuri, barbare. Din occidentul decadent s-au întors savanții și cărturarii, se redeschid multe librării de la sate. Va fi numai lapte și miere.

Vă doresc numai bine!
Continue Reading

Desene colorate cu vopsea de ouă

În această perioadă de pandemie suntem doritori de activități creative, menite să ne scoată din starea de mahmureală spirituală în care tindem să cădem cu toții. De aceea atelierele ilustratia.ro s-au gândit să realizeze pentru încântarea dumneavoastră spirituală o serie de desene ar în locul culorilor a fost folosită culoarea rămasă după colorarea ouălor.Nu vă supărați pe noi că am îndrăznit să il pictăm pe domnul președinte, o facem ca o observație a zilelor în care trăim. In această perioadă președintele a fost aproape nedezlipit de televizor, de asemenea am avut parte de multe cântări realizate de fete și femei îmbrăcate în costume populare.

Klaus
fete in costume populare

Continue Reading

LOVITURA PAPALĂ

PAPA E OM!

În prima zi a anului 2020 văd o știre care îmi umbrește oarecum bucuria trecerii în noul an. Papa Francisc a lovit o femeie care s-a agățat cu disperare de el și era pe punctul sa-l dezechilibreze. De fapt nu a fost o lovitură, mai mult o formă de apărare a unei agresiuni ce venea spre el. Nu comentez aici prea mult gestul, l-am văzut toți.

Analizând cu atenție ce a făcut distinsul papă, dovedește un gest de profundă umanitate. Are gesturi, apucături ca oricare dintre noi. Unii am renunțat să facem asta datorită acelui politically correct care ne dezumanizează. Uneori e sănătos să lipești o palmă, părinte distins!

lovitura papală
Continue Reading

Despre cum am devenit vegan

Am citit undeva că oamenii și porcii sunt două specii șocant de asemănătoare

Hrana a constituit mereu pentru specia umană motorul acțiunilor sale. Se spune că cel mai bun profesor este foamea, că cel mai mult lupți în viață dacă ai stomacul lipit de spate sau atunci când ai în minte amintirea vremurilor de foamete particularizată sau generalizată. Odată mi-am închipuit o bandă plină de mâncare și la capătul ei o gură mare, deschisă și flămândă. Apoi mi-am dat seama că este un stereotip, nepotrivit pentru o ilustrație. Comportamentul uman s-a încercat a fi îndreptat, în timp, prin mai multe metode, unele laice, altele religioase.

Șaorma (refuz să scriu shaorma) cu de toate

În spirit vegan imaginea de mai sus e făcută doar din crudități. Nu mă întrebați ce e cu chifla, o să încerc să găsesc un înlocuitor și sunt sigur că există.

Nu, nu sunt vegan sau mai bine spus sunt vegan doar în închipuirea mea. În general nu accept niciun fel de exagerare, de comportament extrem, fie că este al celui care devorează orice fel de carne, fie că este al celor care declară alimentele milenare ale neamului românesc pericole publice. Aș vrea să fiu vegan și de câteva ori am și devenit pentru câteva ore, zile sau săptămâni însă mâncarea de paie și de iarbă verde m-a descurajat în timp.

Acum te gândești de ce am scris articolul asta. Ori sunt, ori nu sunt vegan, ce apucătură e asta. Încurajez sau descurajez cina din paie? De fapt e o fiță, nu o apucătură.

Doamnelor și domnilor, deoarece simt nevoia să îmbunătățesc conținutul acestui site, vreau să devin creator de rețete vegane, neplăcute omnivorilor. Rețete pe care vreau să le încerc și să le recomand prietenilor mei. Și ca să fiu corect o să modific și titlul: cum am devenit creator de rețete vegane. Dar dacă puneam titlul așa, sigur nu intrai să citești până aici.

Așa, ca o notă de armonie în deșertul dezordinii.

Rețetele vor fi în primul rând o modalitate de gândire, o formă de a ridica niște probleme. Să vedem ce iasă…

Continue Reading

Ce înseamnă să fii investitor în 2019

Moise

Investitor în suflet și istorie


Geoagiu Băi este o stațiune aflată într-o zonă superbă cu un potențial uriaș. Te lovești totuși de o mare problemă, după cam două zile îți vine să o iei razna de plictiseală. Dacă ești turist activ, nu pensionar la tratament, nu prea mai găsești multe de făcut după 2-3 zile de baie. E nevoie de un creier jucăuș. Un mai vechi colaborator al paginii noastre, Moise, se va lansa în afaceri în anul de grație 2019 și visează la un Geoagiu Băi care să ne povestească istorie. În România anului 2019 parcă aerul e tot mai rarefiat. Urmează un interviu savuros. Doamnelor și domnilor… Moise!
,, După cum știți, eu sunt profesor de istorie. Iubesc istoria românilor dar sunt realist. În Geoagiu Băi se respiră istorie dar ca să o poți respira ai nevoie de cineva care să te îndrume. Să îți arate, să îți explice să îți ofere informația. Ceea ce aș vrea eu să fac este o îmbinare între agroturismul local și istoria locală pentru că acolo există vestigii din antichitatea romană chiar din momentul în care romanii au cucerit Dacia și influența lor ulterioară. Există drumul Roman pe o lungime de câțiva kilometri. Din păcate doar o lungime de aproximativ 240 m este decopertat. Mai avem Castrul Roman care se păstrează în condiții optime, la intrarea în Geoagiu -Sat dinspre Simeria. De dată ceva mai recentă avem un cimitir al evreilor unde există peste o sută de morminte. În localitate exista o comunitate destul de numeroasă de evrei care după implementarea regimului comunist au fost nevoiți să plece din zonă, cea mai mare parte în Israel. Biserica Rotonda este bine promovată și acum. Mă voi axa, așadar, pe crearea unor drumeții în legătură cu siturile arheologice menționate anterior și cu cele două lacuri, un lac glaciar și unul tectonic, apoi peștera de la Mada și Cetatea de la Ardeu”.

Sufletul și istoria nu rezolvă totuși o problemă mizerabil de reală. Banii. De unde pălăria mea o sa faci rost de bani?

În primul rând banii nu există, ei sunt o iluzie. O mare iluzie. Proiectele mele au, evident, nevoie de finanțare. O să fac totul cu bani puțini. Cu prieteni, cu muncă. Mă rog, nu e imposibil să fac totul chiar eu cu resursele mele. Poate voi fi susținut și de Primăria Geoagiu. Mai important decât banul este factorul uman, factorul climatic, toți factorii de decizie din localitate care mai au multe de făcut cum ar fi spații pentru o dezvoltare sportivă a celor care vin în stațiune. Să oferim și anumite terenuri unde să se practice sporturi pe lângă drumețiile pe care eu le propun.

Un om, o idee, un oraș. Ce are nevoie Geoagiu să fie atractiv? Mă gândesc că numai cu visători boemi trecuți de prima tinerețe nu putem rezolva totul.

istoric boem care fumează relaxat.

Terenuri de tenis de câmp, de tenis de masă, o sală de culturism adică activități de efort fizic. Apoi ar fi indicat să avem și o resursă prin care să putem oferi biciclete turiștilor, contra cost, pentru a se deplasa pe traseele pe care le-am menționat anterior. Toate astea ar creea un plus de venit pentru stațiune. Putem să conchidem că este nevoie și de o extindere a unor manifestări de ordin cultural care să permită celor care vin o diversificare pe plan cultural. Pentru a face din stațiunea Geoagiu Băi stațiunea mult dorită de către toți. În ceea ce privește boemul 40 years old, acesta e un mare visător cu zâmbetul mereu pe buze. El este un idealist frumos. Visează la un Geoagiu ca afară. Visează tu băiatule și mai trage un fum din țigară!

susține proiectul ilustrația

Continue Reading

Ce o fi fost în capul lui Badea?

susține proiectul ilustrația

În data de 2.02.2019, cunoscutul Mircea Badea face un gest cel putin ciudat pentru majoritatea dintre noi. Provoacă la luptă, în ring, un campion la lupte. E ca și cum s-ar băga Barabas între gladiatori. Sau Macron între legionari. Sau Trump între pușcașii marini. Hai că am exagerat puțin. Dar oare ce a fost în capul lui. Eu cred că am o explicație pentru mine. O fac publică că oricum nu citește aproape nimeni. Eu cred că intrase într-un con de umbră. Cred că este metoda perfectă de realcătuire. Vă dați seama că în 3.02 siturile de socializare au distribuit la greu imaginea lui? Imagine negativă cel mai mult, bășcălie generală de prost gust. Ca și gestul de a lupta cu o mașină de război. Este o tehnică bună de mediatizare cu un impact uriaș. Nu cred că este un gest prostesc, este o formă de mediatizare masivă. Părerea mea!

ilustratie
Continue Reading

Industriașul Number One al orașului meu

În urmă cu aproximativ 17 ani Petrila era exponentul primar al culturii muncitorești, era un oraș în care nu se schimbase aproape nimic și în care se păstra linia trasată de comuniști în cei aproximativ 60 de ani în care au stăpânit această țară. La vremea aceea auzisem că există un industriaș german extrem de serios care dorea să își deschidă o afacere în domeniul producției industriale a accesoriilor de mobilier, lucru destul de neobișnuit pentru un oraș mic cu specific mineresc. Fiindcă aici ne cunoaștem toți, nu trece mult timp până când ajung  să mă împrietenesc cu acest singular element al culturii și civilizației occidentale prezent în orașul meu natal.  Cred că am făcut un preambul cam lung și nu am spus încă despre cine este vorba este vorba. Este prietenul meu Georg Simzian, un om care a construit un brand, a dat de lucru la vreo 150 de petrileni, a deshis două fabrici și câteva magazine, dar cu toate astea rămâne extrem de puțin mediatizat în Petrila.  Așadar pe Gigi l-am cunoscut în tulburii ani 2000-2001, ani în care în Petrila nu se întâmpla nimic și în care afacerea pe care o avea el era o mostră ideală din ceea ce îmi doream eu să devină România.  Avea un aer romantic pe vremea aceea biroul lui. Pentru mine avea chiar un aer ușor revoluționar deoarece omul încerca să aducă partea frumoasă a capitalismului într-o zonă de care era atras, ca și mine, sentimental. Gigi, pentru că așa îi spuneam noi, nu avea timp să petreacă, să mediteze, să fie romantic, boem sau revoluționar deoarece era ancorat mereu în niște curse nebunești de domeniu inimaginabilului între România și Austria. Săptămânal făcea mii de kilometri, și ducea o luptă grea să pună pe picioare un brand construit de la zero. Îl admir și azi pentru că a  venit cu o cultură a muncii care îl face singurul industriaș adevărat al Petrilei și pentru acest lucru primește aprecierea și respectul meu. Și pentru că toți oamenii pe care îi respect primesc de la mine o ilustrație…. Doamnelor și domnilor vă invit să admirați portretul primului industriaș petrilean postdecembrist: Gigi Simzian.P.S.      Nu mă pot abține să nu istorisesc ceva. Era undeva prin februarie 2002, în primele zile  când s-au deschis granițele și în care românii au putut călători în toată Europa fără a mai avea nevoie de viză. Făceam parte din delegația petrileană ce reprezenta firma SIMAUSROM la Koln Messe. O asemenea experiență poate fi uitată.  Îmi aduc aminte că eram atât de mândru de acest fapt, încât umblam doar în costum cu sacou în zilele acelea friguroase. Simțeam că trăiesc visul occidental. Acolo, aproape de Marea Nordului clima este înșelătoare și  pot să zic am tras una din cele mai crunte răceli viața mea.  Nimic însă nu era mai important decât spiritul care stă în spatele unei idei. Mulțumesc Georg Simzian!





Continue Reading