Despre ilustrație. Să o privim corect

Ilustrația este, așa cum se bănuiește intuitiv, este cel mai difuzat gen artistic pe net.. Ea se raportează la un text, la un slogan, la un mesaj. Ea ilustrează ceva. Ar fi bună acum o mică observație: asta e faza primară de dezvoltare a tinerei (relativ) forme de artă. Așadar ilustrația a apărut din nevoia de a face mai digerabile operele literare sau de a transmite mai ușor mesaje. Orice fel de mesaje care puteau fi transmise prin orice formă de exprimare: afiș, manifest, revistă, ziar. Dar asta este copilăria și oarecum adolescența ilustrației. Astăzi, dacă vorbim despre ilustrație putem spune că a spart acel zid ce o punea pe locul doi, mereu în urma unui text scris sau a unei opere literare. Azi ilustrația își trăiește maturitatea, o maturitate vizibilă din plin mai ales pe internet. Internetul este cel mai democratic și cel mai liber mediu de exprimare care a existat vreodată în cultura umanității. Aici putem spune că ilustrația are un rol educativ. Asta dacă este bine făcută, bine gândită și ascunde în spatele ei principiile fundamentale ale oricărei opere artistice. Nu ne interesează că este realizată cu un simplu băț ascuțit sau cu cel mai performat pen digital pe cea mai performantă tabletă de desen. Ilustrația trebuie să-ți ajungă la suflet, să te inspire și să-ti facă viața puțin mai bună. Dacă reușește asta, o ilustrație devine o operă de artă echivalentă cu oricare alta din istoria umanității. Echivalența asta este, evident, doar în capul nostru a celor care analizăm democratic și confortabil de acasă, din fața monitorului situația actuală a artei și a artistului.