Munca la români. O scurtă evaluare istorică a acestei acestei activități.
Munca la români este un capitol greu de abordat și extrem de greu de explicat deoarece obiceiurile diferă în funcție de zonă, educație, etnie. Românii ies din orice tipare.
Așadar, despre munca la români putem spune că diferă de la om la om de la regiune la regiune. Acolo unde educația a fost una solidă, sănătoasă, munca este ridicată la rang de artă de generații întregi. Există oameni care își dedică tot timpul muncii, apoi în discuțiile din timpul lor liber, fac referire la același subiect. Îmi schimb există și oamenii fără apetit pentru muncă, oameni făcuți parcă să aștepte ca cineva sau ceva să le dea un drept pe care nu-l au.
Cum sunt percepuți muncitorii români
Că românilor nu le place să muncească am tot auzit în ultimele zeci de ani. Ce nu spune nimeni este că românii din străinătate, în anumite condiții, muncesc extrem de mult și devin una dintre cele mai importante naționalități, căutate de antreprenorii locali. Sunt caracterizați ca oameni așezați și harnici pentru care țările respective le sunt recunoscători.
Este evident că există și reversul medaliei. Nu ne poate contrazice nimeni când spunem că există și români hoți, tălhari, traficanți. Criminali nu prea există.
Datorită sistemului de învățământ mult mai cinstit și mai corect decât cel de azi, pe vremuri exista o super calificare a absolvenților români. Au existat vremuri în care mulți români plecați în occident au ocupat posturi importante, chiar posturi cheie. Există și azi oameni care reușesc să se impună în străinătate dar cazurile sunt din ce în ce mai izolate. Astăzi, se pare că românii sunt recunoscuți pentru munca brută. Există așa-zișii căpșunari, oameni care merg la cules de sparanghel, îngrijitoarele de bătrâni, sau în cazuri mai fericite, șoferii de tir. Oamenii aceștia muncesc din greu pentru a câștiga un trai bun și pentru a oferi familiilor lor rămase în țară tot ceea ce este necesar unui trai îndestulat. De aceea și tind să spun că românii sunt o nație de oameni extrem de harnici în marea lor majoritate și ca munca la români constituie un cult.
Somajul mascat din comunism
În schimb, dacă au ocazia și li se permite, excelează în chiul și lipsa de neimplicare în special în sectoarele bugetare și acolo unde statul este suveran. Anii lungi de comunism, în care o cultura a muncii oarecum falsă. Comuniștii ne-au impregnat cu teoretizarea muncii, în schimb lipsa aplicării acestei teoretizări în practică aducea în rândul angajaților un fel de lehamite și o falsă realitate. Foarte mulți dintre cei care munceau reprezentau de fapt șomaj mascat care nu avea acoperire în câmpul muncii. Numai că oamenii din aceste locuri de muncă dându-și seama că totul era de fapt o minciună și felul în care își exercitau obligațiile era de asemenea mincinos. Exista o lipsă de răspundere care a afectat pături largi de populație și nimeni practic nu răspundea pentru nimic.
Astăzi în domeniul privat lucrurile sau schimbat, există un sistem extrem de eficient, bineînțeles de import și oamenii lucrează bine. Există în rândul unora dintre noi ideea că acest sistem este oarecum sclavagist. Este evident că se impune o schimbare de optică atât pentru stat ca angajator, cât și ca privat. Munca trebuie să redevină o plăcere!
În concluzie
Putem concluziona așadar că românul este un om extrem de harnic. Este implicat, dăruit, acolo unde i se cere acest lucru.Acolo unde ”merge și așa” reacția lui va fi una pe măsură și va trage de elasticul numit lene și fugă de răspundere. Își va permite asta și nu va avea niciun regret să tragă tare de acel elastic.
2 comentarii