Elevii și profesorii români după un an de școala online

O analiză despre elevii și profesorii nevoiți să lucreze în sistem de școala online. Trecerea forțată și bruscă la învățământul online a fost o provocare pe tot globul. Părțile bune și cele rele le vom analiza, ca urmare a unei experiențe personale din perioada de pandemie cuprinsă între anii 2020-2021. Școala românească cu tot ce cuprinde ea, cu profesorul și elevul român, a fost nevoită să se adapteze, greu, la o realitate extrem de nouă, realitate în care elevii, profesorii, noi toți ne-am confruntat efectele psihologice aferente izolării, lucrului la distanță prin mijloace electronice și unui nou tip de comunicare specifică erei digitale.

Elevul român și problemele percepute odată cu trecerea la școala online

E clar că nimeni nu a fost pregătit pentru această realitate. Cu toții am avut de învățat și de progresat. În timpul scurt aferent adaptării s-au făcut pași înainte, dar căruța a trecut peste cai, i-a sfâșiat și a lăsat mult sânge pe caldarâm. Adică știm problemele: nu avem dispozitive, nu merge netul, nu știm să le folosim, nu știm să empatizăm online, nu suntem obișnuiți, ni se pare ciudat, nu sunt formați profesorii. Multe, prea multe, probleme care pot distruge definitiv ideea de școală online. Și nu va exista viitor fără acest tip de educație. Asta e clar!

Profesorii în școala online

Nu cred să fie două cazuri identice, doi profesori care să fi procedat la fel. Majoritatea și-au dat tot interesul. Și-au cumpărat, pe banii lor, dispozitive și tot felul de materiale auxiliare ajutătoare. Există, printre profesorii mai tineri, unii foarte pricepuți la tot ce înseamnă IT, TIC și online. Dar oricât de priceput ai fi, este necesar ceva în plus față de cunoștințele tehnice. Este nevoie de ceva în plus chiar față de munca la clasă. Este nevoie de acel ceva care face diferența între profesorii de valoare și ceilalți. Să pui mult suflet, să lucrezi cu drag, să te dedici cu totul. Și foarte mulți au reușit.

Formarea

În ceea ce privește formarea profesorilor pentru școala online, s-au găsit imediat formatori care să ajute, să formeze, să consilieze. Mulți dintre aceștia fără să fie implicați direct în actul de educație. De fapt aceasta este marea problemă. Există tot felul de miniștrii, secretari de stat, inspectori, formatori, părerologi cu funcții care nu cunosc realitatea de la firul ierbii. Realitatea de la firul ierbii este una extrem de diferită de tot ce credeți voi, cei enumerați mai sus. Elevii de azi sunt informați de pe rețelele sociale, neglijați de părinții super-ocupați, sunt tentați să evite orice problematizare și să găsească soluții rapide și ușoare, doresc doar note mari, sunt extrem de greu de capacitat și de format cu metodele anilor 2000, nu mai vorbim de pedagogia antică a anilor 90. Să fii profesor în anii aceștia este complicat și profesorii buni, (auto)formați cu greu, fac față cu greu schimbărilor rapide ce se petrec azi. Nu discutăm aici de hibele sistemului de învățământ, unde se dorește ca elevul să repete niște texte și să memoreze o cantitate enormă de formule și definiții, fără să fie încurajați să fie creativi. Și plus că se încurajează superficialitatea. Nu discutăm asta, doar o spunem.

Ultimele vești spun că profesorii vor fi evaluați anonim de către elevi. Nu știm încă cine îi evaluează pe directori, inspectori, miniștrii, secretari de sta. Așteptăm să vedem rezultatele. Chiar așteptăm!

Elevii în școala online

Elevii de azi trăiesc o dramă. Drama vine în primul rând din familie, apoi vine din ignoranța unui sistem generalizat. Vă povestesc o întâmplare personală petrecută într-o tabără de pictură. Printre foștii elevi, am cunoscut unul, provenit dintr-o familie ce avea multe nevoi și greutăți, care nu prea era talentat la pictură dar era extrem de talentat la fotbal. Dacă ați văzut videoclipurile cu jongleriile făcute de Maradona, când era copil, vă puteți imagina cam ce fel de acrobații cu mingea reușea să facă acel copil să-i spunem George, un nume fictiv. La întrebarea mea dacă face pregătiri la fotbal, dacă este la vreo echipă locală, răspunsul a venit ca un baros: nu, deoarece peste tot se plătește. Nu au părinții mei bani să îmi plătească antrenamentele. De aici am primit toate răspunsurile. Am înțeles de ce nu avem națională de fotbal, de ce nu avem performanță în învățământul nostru gratuit, am înțeles multe… Școala de învățământ general, până la clasa a 8-a, se bazează pe două materii și pe tona de meditații aferente. Degeaba încerc eu să-i deschid sufletul spre artă. Pot să stau și în cap!

Cât despre elevul român și trecerea la învățământul online pot spune că a fost o curiozitate la început, curiozitate care s-a pierdut în timp, care s-a evaporat ca un balon de săpun.

Concluzie

Men sana in corpore sano! Și asta o faceți voi prin eforturi proprii, nu mai este loc pentru toți, nu mai e nevoie de creiere jucăușe, e nevoie de oameni liniștiți, preocupați cu postările pe facebook și pe instagram. Oameni care consumă necontrolat tot, care vizitează lumea și nu văd nimic, care citesc și nu înțeleg. Bineînțeles că cititorii mei se exclud. Totul este așa la nivel global, aceste caracteristici nu se regăsesc doar la poporul român.

P.S. Faptul că ai adus un elev de la nota 3 la nota 7 este o mare realizare, cea mai mare. Faptul că l-ai făcut să progreseze este marea miză. Să fii profesor este o vocație, nu o profesie, aici totul se face cu sufletul. Asta o știu cel mai bine elevii și profesorii atât în varianta clasică cât și în scoala online.

Miniștrilor ce nu au înțeles nimic…

Author: Radu Chinta

Life is boring without illustration!

You may also like

Faci un comentariu sau dai un răspuns?